Despre… stari de spirit

Pana si cel mai puternic om din lume are caderi. Mai puternice, mai putin importante, dar tot le are. Cauzate de esecuri, de dezamagiri, de cei din jur, de nostalgii, de greutati, e inevitabil, trecem uneori prin momente mai putin inaltatoare.
Unii isi revin complet, altii partial, si din pacate, sunt unii ce nu-si revin niciodata. Ce ne face sa ne ridicam, ce ne face sa o luam de la capat, sau, ce e mai important, ce ne face sa continuam lupta?
In primul rand, eu sunt de parere ca eul interior. Cel ce se zbate sa iasa la suprafata, cel ce detine optimismul, puterea de lupta, culorile vietii si zambetele culese de-a lungul vremii. Desigur, luptam si pentru cei dragi, pentru cauze, pentru planuri, pentru telurile create. Dar important e sa vina din interior.
Spunea, la un moment dat Roxanne, ca sunt cea mai puternica persoana pe care o cunoaste.

Dar, la randul meu, am trecut si eu prin momente mai grele, unele poate prea mult intensificate de propria persoana. Desigur, atunci cand mai vin suturi din exterior, e si mai greu.
Dar, am primit o palma. O palma binecuvantata de care ma bucur, pe care o voi aprecia pana la finalul acestei vieti. O palma care m-a readus la realitate, care mi-a aratat ca sunt praguri mult mai dificil de trecut in viata decat fluturii mei. Asa ca am luat un tub de Raid si am omorat insectele (si-asa nu suport nici un fel de insecta), mi-am luat inima-n dinti si-am iesit din necunoscut. Caci, credeti-ma, nu mi-a placut, si nici nu vreau sa ma mai intorc.
Ce va fi, va fi! Eu sper ca multe se vor rezolva si planurile mele isi vor continua drumul…